Târgoviște este reședința și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, situat în Muntenia. Reședință domnească și capitală între 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești.[
ro.wikipedia.org/wiki/ Târgoviște]
Privind originea Târgoviştei, una din ipotezele cele mai răspândite ne spune că, primii locuitori ar fi `descălecat` din Ţara Făgăraşului, din zona satelor Viştea de Sus şi Viştea de Jos, întemeind pe Ialomiţa Târgul-Viştii. Este de observat că apariţia oraşului s-a produs odată cu `descălecatul`, tot dinspre Făgăraş, a întâilor domni, un Negru Vodă (legendar, de astă dată) şi Basarab I, unificatorii voievodatelor sud-carpatice şi întemeietorii, astfel, ai Ţării Româneşti.
Nicolae Iorga crede că, la Târgovişte, a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi şi pârcălabul Dragomir al cetăţii Dâmboviţei în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câştigată de români. Este de reţinut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomeneşte de existenţa, pe locul unde se află astăzi oraşul, a unei fortificaţii, căci `voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomiţa luând cu putere întăriturile ridicate de valahi` este nevoit să se retragă. O dovadă că oraşul exista încă de atunci şi că, românii s-au bătut cu îndârjire.
Târgovişte a fost reşedinţă domnească şi capitală a Ţării Româneşti timp de trei secole cu unele întreruperi. Cercetările arheologice întreprinse în ultimile decenii la unele monumente târgoviştene nu au putut preciza în suficienţă măsură toate aspectele legate de perioada de început a oraşului şi, mai ales, despre stabilirea împrejurimilor concrete în care aşezarea rurală a devenit târg. Târgovişte este rezultatul unui proces mixt de transformare a unei aşezări săteşti mai vechi, datând cel mai târziu de la începutul secolului XIV, în oraş, cu o rapidă evoluţie de urbanizare ca urmare a existenţei unui vechi târg periodic şi apoi a stabilirii aici a unei reşedinţe domneşti. Aceste fapte au contribuit substanţial la dezvoltarea Târgoviştei, care a căpătat treptat un pregnant caracter urban în noua sa calitate de reşedinţă şi apoi de capitală a Ţării Româneşti.
Apariţia şi dezvoltarea oraşului au fost influenţate atât de poziţia geografică, cât şi de cea strategică avantajoasă.
Poziţia naturală favorabilă - în eventualitatea unui atac, oraşul era protejat de păduri, ape curgătoare şi mlaştini - precum şi faptul că se afla mai spre nord, mai departe de graniţa Imperiului Turcesc, au contribuit la alegerea acestui loc pentru stabilirea unei reşedinţe domneşti..[
www.targoviste.light-soft.ro/index.html ][...]
În anul 1584 domnitorul Petru Cercel dispune amenajarea grădinilor domnesti poziționate în imediata apropiere a Curții Domnești. Peste ani, în timpul domniei sale, Constantin Brancoveanu le mărește suprafața, aducând un plus splendidelor grădini prin construirea unui foișor de vară - minunat loc ce oferă odihnă și ocazia de a admira un peisaj despre care peisagistul Home ar afirma că `poate provoca sentimente de grandoare, admiratie, veselie, dar și impresii de sălbatic, de surprindere` și romantism.
În anul 1970, locuitorilor oraşului Târgovişte li se oferea un nou loc de recreare, prin transformarea grădinilor domnești într-o zonă ce astăzi am putea-o încadra genului mixt- Parcul Chindia. [...]
Parcul Chindia, un loc de agrement căutat, ocupă o parte a luncii Ialomiței, între zidul de nord-est al incintei Curții-Domnești și Iazul Morilor; pe acest loc s-a aflat ceairul domnesc( Grădina Curții Domnești), care se continua pe celălalt mal al Ialomiței, până la poalele Dealului Mănăstirii, ca rezervație de vânătoare. Vechea gradina, înconjurată de un zid de bolovani și cărămidă, după descrierea lui Anton Maria del Chiaro- secretarul domnului Constantin Brâncoveanu- avea două intrări: una care se păstrează și azi practicată în zidul curții ce permitea accesul de la palat și alta pe latura de nord( c. Moisescu, 1978). Amenajările recente reprezentate de peluze și ronduri de flori, elemente decorative din blocuri de piatră, locuri pentru joacă și lacul de agrement fac din acest parcoaza de odihnă cea mai căutată de târgovișteni.[Rădița Alexe, Ecosistemul Urban Targoviște. Habitat, societate, mediu, Editura Transveral București, pag 209]